NUMAI A MEA

 Eu te priveam în ochi cu-atâta disperare

iar tu mă alinai și îți cereai iertare.

Târziu ne-am întâlnit, dar nu mai are sens,
acum doar ne-am găsit și nu avem de-ales.

Nu îți mai cere scuze, hai, vino mai aproape,
sărută-mă pe buze și să uitam de toate.

Doar scoate-ți verigheta, ascunde-o undeva,
prefă-te-n seara asta că ești numai a mea.

Cuprinde-mă la piept, așa, pân-dimineață,
sărută-mă încet pe buze și pe față.

Nu vreau să știu nimic, nimic nu mai contează
și ce-ai putea să-mi zici nu mă înteresează.

Eu știu precis că mine, când ne vom întâlni,
te vei feri de mine și eu mă voi feri.

Nu trebuie cuvinte, cuvintele rânesc,
de mă gândesc la toate, precis că-nnebunesc.

Prea multe să vorbim, nu ar avea folos,
putem să ne iubim, iar restu-i de prisos.

= Constantin Sandic=

DE-A BIA PLECASESI

 

De-abia plecaseşi De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.  Teurmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?                      =Tudor Arghezi=

DRAGOSTEA

 

Cu ea si maine-oi hoinari sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminti
Dar ma mai multumesc si astazi oare
Doar sarutari si-mbratisari fierbinti?

Ades, in loc sa cugete, ea rade,
Saruturile-nabusesc idei,
Totusi iubesc, inca iubesc frenetic,
Faptura ei si mersul lin al ei.
De maine, rasuci-voi tot ce-a fost —
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea ma va privi ciudat
Si lacrama-va, poate, in tacere.
Ii va fi greu. Si mie-mi va fi greu.
Voi indura, gandind ce-o sa urmeze.
Cand urci pe munte, truda ti-o infrangi
Visand la piscuri, nalte metereze.
Schimb curgerea acum in plan intens:
Geografia timpului e-n fata.
Epoca mea e-aici: campii si munti,
Diversitate vasta si mareata.
Sunt mii de rauri, unele curg drept,
Iar altele pe cai ocolitoare,
Si totusi toate se indreapta-acum
Spre marea mare, purificatoare.
Totu-mi parea intai invalmasit.
Mergeam — dar unde, nu-mi pasase mie.
Stiam ca-s tanar, ca iubesc adanc
Tovarasii de munca si mandrie,
Nu cunosteam primejdiile mari

Si poate de aceea n-aveam teama 

Fr umos mai e sa zbori! Dar ce fr umos
E-atunci cand zbori spre steaua ce te cheama!
Trecand prin timp, il insemnam sub pas —
Asa il reprimeste universul.
Dar insusi timpul, cand prin el pasim,
Ne schimba tainic inima si mersul.
Nu batranetea,-n urma alergand,
Spre moarte pasul cearca sa ni-l poarte,
Ci doar maturitatea creste-n noi
Si ne maturizam pana la moarte.
Din epoca, din zborul ei si-al meu,
Uzina e o parte, o ar tera.
Nu fierbe-n doar fier si minereu,
Ci seve ce hranesc aceasta era.
Pulsatiile ei se pot simti
Pana si-n iarba fasaind sub coaste —
Cu ele-amestecate se aud
Pulsatiile noastre furtunoase.

              =Nicolae Labis=

POEZIE [Adevar si minciuna]

 

Adevăr şi minciună

Demult, în Antichitate,
Circula o vorbă dragă,
"În vin este adevărul",
Fiindcă limba ți-o dezleagă.

Totuși, mie mi se pare
Că-i o chestie ciudată,
Că un adevăr te doare,
Dar minciuna, niciodată.

Oare cum o fi mai bine,
Cine ar putea să spună,
Să rostim doar adevărul
Sau mai merge și-o minciună?

Însă cred că nu e cazul
De-așa mare tevatură,
Rezolvarea este simplă,
Să bem vin, dar... cu măsură.

     =OCTAVIAN COCOS=

Poezie(straina]

 

---

Străina 

Pletoasele se uită-n fântâni și clatină cerul
ca pe-o bucurie de lumină depărtându-se-n primăvară.
Te-aș recunoaște după arcadele ochilor și după lenile părului.
Îți sărut prefigurările coapsei
și aburii muzicali din preajma umerilor
și sânii – calde basoreliefuri.
Nu știu cum arăți, vei fi fost călătoarea
rezemată de canaturile unei ferestre de tren
sau adolescenta cu brațe bizare din gara Predeal
care pipăia cu sfială obrajii munților,
spunându-le ceva.

Și iată, vii la fereastră
odată cu sentimentele de porțelan ale ploilor,
te-nalți pe vârfuri, dezmierzi ozonul
și-o liniște chirilică urcă până la frunțile câinilor
care au înnebunit în balade.

                     =Ion Caraion=

PROVERBE

 PROVERBE

 1]Cine nu va sa framante toata ziua cerne[se zice cand nu vrem sa savarsim  oarece si dam si peste zi,gasind felurimi de pricini]

2]Cine nu pleaca de dimineata in urma tuturor ramane[adica cel ce nu se indeamna din vreme nu izbuteste]

3]Mai bine sa-ti spargi papucii,decat sa-i tii inveliti[se zice pentru cei zgarciti,ce nu vor sa umble ca sa nu-si sparga incaltamintele]

4]Marul de aur la cea mai frumoasa[adica cele mai cinstite la cel ce i se cuvine,la cel mai destoinic]

5]Mai bine prigonire la holda,decat galceava la arie[adica mai bine inainte sa ne luam masurile,decat in urma,si mai bine sfada la tocmeala,decat la plata

Proverbe

1]Cine nu va sa framante toata ziua cerne[se zice cand nu vrem sa savarsim  oarece si dam si peste zi,gasind felurimi de pricini]

2]Cine nu pleaca de dimineata in urma tuturor ramane[adica cel ce nu se indeamna din vreme nu izbuteste]

3]Mai bine sa-ti spargi papucii,decat sa-i tii inveliti[se zice pentru cei zgarciti,ce nu vor sa umble ca sa nu-si sparga incaltamintele]

4]Marul de aur la cea mai frumoasa[adica cele mai cinstite la cel ce i se cuvine,la cel mai destoinic]

5]Mai bine prigonire la holda,decat galceava la arie[adica mai bine inainte sa ne luam masurile,decat in urma,si mai bine sfada la tocmeala,decat la plata]