=GABRIEL GARCIA=
2)
Dragostea e ca focul, dacă n-o întreţii, se stinge. –M. I. Lermontov
= M.I.LERMONTOV=
3)DIFERENTA DINTRE SEX SI DEAGOSTE E C A SEXUL TE ELIBEREAZA DE TENSIUNI INTERIOARE,PE CAND DRAGOSTEA LE CAUZEAZA
=WOODY ALLEN=
4)BARBATUL VANEAZA FEMEIA PANA CAND EA IL PRINDE
=PROVERB AMERICAN=
5)IN DRAGOSTE, SINGURTA VICTORIE E FUGA
=NAPOLEON BONAPARTE= 
2)E MAI USOR SA FIE INTELEPT PENTRU ALTII DECAT PENTRU EL I NSUSI
3)ESTE O MARE NEBUNIE DE A VREA SA FII INTELEPT DE UNUL SINGUR
4)NICICUM SA TE TEMI DE CAINELE CE LATRA,CI DE CEL CE TACE(ADICA DE OMUL TACUT MULT SA NE FERIM)
5)SI CAINELE IESE DIN IARNA,DAR PIELEA LUI STIE CUM IESE(SE ZICE PENTRU CEI CE CU MARE NEVOINTA SCAPA DE NECAZURI) 
=ROMANIA=
2)NICI UN CASTIG NU E ASA DE SIGUR CA CEL ECONOMISIT
3)NUMAI CEI SOCOTITI SOCOTESC
4)CINE A PLANS PENTRU UN AC NU VA PIERDE NICIODATA O VACA
5)CU SILINTA SI RABDARE SOAREC ELE STRAPUNGE SCANDURA GROASA 
VA PARTICIPA LA TRANSCRIEREAPE CURAT A ACESTUI
ROMAN DESPRE TINE,DESPRE MINE SI,MAI ALES,
DESPRE DRAGOSTEA NOASTRA,IN LEGATURA CU CARE
NU MAI AM NICIO NADEJDE SI NICIO PERSPECTIVA.
=2=
DE ACEEA,NICI NU MA MAI AGIT APROAPE DELOC,
SUFAR IN TACERE SI,UNEORI,MAI SCRIU,ITI MAI SCRIU,
CA SA MA INDUC IN EROARE CA EU MAI EXIST PENTRU TINE
SI EXPEDIEZ SCRISORI FARA DESTINATAR,FARA ADRESA,
IN DIRECTIA TUTUROR VANTURILOR SI FURTUNILOR,
POATE,POATE,VREUNA DIN ELE TE VA NIMERI
=ADRIAN PAUNESCU= 
DE CAND NU TE-AMVAZUT,AM DEVENIT EGOIST.
SI NU MAI AM CHEF DE APROAPE NIMIC,
STI CAT IMI PLACEA SA MA UIT DUPA FEMEILE FRUMOASE,
CHIAR DACA POFTA O CONSUMAM INDARJIT,
TOT DARUINDU-MA TIE,CU ASUPRA DE PATIMA,
CACI TU ERAI MAI PRESUS DECAT TOATE
ACUM S-A-NTAMPLAT UN LUCRU CARE MA SPERIE,
TREC FEMEI FRUMOASE PE LANGA MINE
SI NU LE OBSERV. MI SE PARE CA AU TRECUT.
SE ASEAZA FEMEI FRUMOASE,LA MASA MEA,
SI MA UIT IN OCHII LOR DE PARCA AS CAUTA CEVA
DINCOLO DE EI,OCHII TAI. TRISTII TAI OCHI.
=ADRIAN PAUNESCU= 
2)SEARA INCORONEAZA ZIUA
3)ODIHNA INDELUNGATA INLESNESTE IVIREA VICIILOR
4)CINE FACE TOTDEAUNA NUMAI CE VREA FACE RAR CEEA CE TREBUIE
=SCANDINAVIA=
5)NU E DESTUL A STI SA FACI BINE,CI TREBUIE SA SI FACI
=ROMANIA= 
1)INAINTE DE A CUNOASTE,NU LAUDA SI NU CRITICA
2)MULTI STIU TOTUL SI DESPRE EI NIMICV
3)NOBILA INTELEPCIUNE NU VINE INAITE DE ANII SAI
4)CEI MAI MARI INVATATI NU SANT CEI MAI INTELEWPTI
5)INTELEPTUL E LIBER,PROSTUL E SCLAV
=GRECIA ANTICA=
2)cine vrea sa practice o meserie trebuie mai intai s-o invete
3)a arde lumanarea la ambele capete
4)A manca la inceput painea alba
5)cine vede un ac si nu-l ia vine o vreme cand il regreta
.jpg)
tăiați-mi capul!
El n-a fost niciodată rudă cu trupul său.
Trupul ardeți-l!
Capul ingropați-l.
Ceea ce desparte un zeu de lumină
e cuvântul.
=NICHITA STANESCU=
2)Vorba lungă sărăcia omului(ne arată că numai cu vorba nimic folosim,că pierdem vremea în zadar)
3)Vinul bun de sine se laudă(adică orice lucru bun)
4)Vița ce n-aduce rod se taie(adică cei răi trebuie să se izgonească)
5)Vierme se găseste și-n mormânt de piatră(adică necaz și la cel mai tare)
2)În câmpii cei mai frumoși și plini de flori se găsește și scaiete(adică între cei buni și un nebun)
3)În satul orbilor,chiorul poruncește(adică între cei de tot proști,cei cu puțină minte împătățește)
4)În susul apei(se zice pentru cele pe dos și peste putință)
5)În zi de lucrătoare toate oasele mă doare, iar în zi de sărbătoare,nici un oscior mă doare(arată lenevirea omului la muncă)
2)Păunul să tacă,dacă vrea să placă(adică cel ce nu știe să grăiască mai bine să tacă,fie și de cel mai mare neam)
3)Pe vremea cea mai bună irpângeaua să fie cu tine(adică să ne îngrijim,și la cea mai bună vreme,că vremea e nestatornică)
4)Păzește-te de cel ce n-are cesă mai piarză( adică de cel deznăjduit)
5)Ridică dobitocul,când îl vezi căzut,fie măcar și pe puf căzut(ne învață să ajutăm celor ce pătimesc)
2)Cui e frică devânturi,pe mare să nu călătorească și cine se teme de brumă,vie să nu sădească(se zice pt. cei fricoși și sfioși să se depărteze de orice)
3)Cu vorba și fapta(adică ceea ce făgăduiești,peșin s-o pui și-n lucrare)
4)Cu lupii împreună,ca lupii să urli îndată te înveți(adică cu cei flecari,flecar și cu cei cumpliți,cumplit te-nveți)
5)Cumpăna din mână nicicum s-o lași,ca după funie nici cum să cazi( adică toate cu măsură,ca să nu te poticnești,să nu greșești)
2)Când te însori,să te-nsori,iar nu să te măriți(adică să nu iei nevastă,care să-ți poruncească)
3)Mai bine un,,ține,, decât două,,îți voi da,,(adică mai bine puțin și peșin,decât mai mult cu nădejde)
4)Mai bine în luntre mică și cu siguranță de viață,decât în cea mai mare corabie cu primejdie de viață(adică mai bine mic și fără necazuri,decât mare și cu necazuri)
5)Mărul de aur la cea mai frumoasă(adică cele mai cinstite la cel ce i se cuvine,la cel mai destoinic)
Zorește-ți fugarul și-aține-te bine!
Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos
Pe urmele noastre pornit-a și vine
Purtată în goană,ca norul de vânt,
C-o falcă în cer și cu alta-n pământ
N-ai teamă,copilă de crai,căci cu noi
E Galben din-soare,copilă,n-ai teamă!
Aruncă năframa cea scumpă-napoi,
Să crească un codru năstrușnic de-aramă;
Pân dinții Zmeoaicei,rozând,s-or toci,
Noi fi-vom departe,departe de-aici!
-Zorește-ți fugarul,o dragFăt-Frumos!
Nu simți tu dogoarea arzându-te-n spate?
E crunta Zmeoaică cu chipul hidos;
Rozând la copaci,prin pădure străbate,
Ea vine cumplită,cu părul vâlvoi,
Și dacă ne-ajunge,aman e de noi!
-N-ai teamă,tu mândră copilă de crai
N-ai teamă,al inimei mele tezaur!
Arună-i tu pieptenul de-aur ce-l ai,
Pe loc să se facă un munte de aur.
Ah,iată-l cum crește cuvârful în cer-
Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier!
-Zorește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!
Căci muntele,iată,se clatină,crapă;
Zmeoaica cumplită,cu chipul hidos,
Prin borta deschisă se vâră și scapă.
Ea varsă catran și pucioasă pe nări,
N-auzi tu vâltoarea cum clocotă-n zări?
-N-ai teamă,tu scumpă copilă de crai!
N-ai teamă,căci leac îi găsim noi îndată;
Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai,
Să crească o baltă agâncă și lată:
Căci apa cea lată va pune hotar
Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar!
-Zorrește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!
Se-ntunecă cerul,pământul vuiește,
Te uită!Zmeoaica cu chipul hidos
Se zbate-n mocirlă și se zvârcolește,
Ea urlă turbată și-azvârle spre noi
Cu ghearele-i hâde bucăți de noroi!
-N-ai teamă,tu dulce copilă de crai!
Acolo rămâne de-acum înainte!
Noi însă trecut-am pe celălalt plai,
În lumea de visuri curate și sfinte!
Înlăntuie-mi gâtul cu brațul tău drag!-
O,las să ne ducă fugarul pribeag!
=St.O.Iosif=
,
Și vremea pentru gânduri e destulă,
Când va veni călăul în celulă
Mă voi narcotiza că-i încă bine.
Acum când toate căile îngheață
Și-atâta întuneric ne desparte
Mi-era mai lesne condamnat la moarte
Ca,fără tine,condamnat la viață.
Va trebui să port la mine-n minte
Această condamnare infernală,
Această amintire,ca o boală,
Ce și-a uitat origini și cuvinte,
Dă-mi,Doamne,cum o fi să fie,
Dar grațiază-mi lunga insomnie.
=ADRIAN PĂUNESCU=
2)Mai mulți mărăcini,decât trandafiri(adică mai mulți răi decât buni)
3)Mai dulce oțetul fără plată,decăt mierea cu plată(se zice pt.cei ce n-au cu ce cumpăra,cum și pt.cei zgârciți)
4)Mari dureri de facere pe munte apucă,și greu gemea că nu putea să nască;d-odată și născu și când născu ieși din el un șoarece și acela orb(se zice pt. cei ce mult se socotesc să facă oarece și când săvârsesc fac nimic)
5)Milă mi-e de tine,dar de mine mi se rupe inima(arată mărimea dragostei către înșine,și că mai mult îngrijim de noi decăt de altul)
2)Joacă ursul prin vecini(se zice pt.cele întâmplătoare,cand le vedem pe la vecini,le așteptăm să vie și pe la noi)
3)Joacă nuna prin tindă,de-i ajunge picerele în grindă(arată pofta cea mare de joc și veselie pt.tinerii căsătoriți)
4)Ziua bună multă vreme nu ține(adică norocirea,fericirea,binele la om)
5)Zi până nu-ți zic(se zice pt.cei ce apucă mai-nainte de ne mustrează,la câte trebuie noi pe ei să-i mustrăm)
Cu negurile somnoroase,
Și-amurgurile timpurii-
Vin diminețile urâte
Și nopțile posomorâte
Și lungi,și negre,și pustii.
Copacii,despuiați și jilavi
Și triști ca cerșetorii schilavi,
Gem biciuiți de vânt și ploi-
Podoaba lor de-odinioară
O zdreanță putredă-i ce zboară
Și-i tăvălită în noroi...
Veni-vor zilele senine,
Vor râde florile-n grădină
Sub arcul cerului senin...
Veni-vor toate iar,știu bine...
Ci eu,cu toamna care vine,
M-aș duce,ca să nu mai vin...
=St.O.Iosif=
Și alb ca albul de hermină,
Să râd ca florile-n lumină,
Să uit că ros e de vermină
Copacul vieții scuturat...
Mi-e dor de tine,cea de ieri,
Și iar visez că sânt cu tine...
Și-atât de bine și senin e
Cand visul vine să m-alinte
Cu dulci și line mângăieri...
Visez că zâmbetu-ți divin
În cale iarăși luminează-mi,
Că iar la pieptu-mi vii să-ți razămi
Căpșorul scump,și-adormi în pază-mi
Ca-n vremile ce nu mai vin...
Visez...dar visurile pier
Curănd,ca flori de brumă-atinse,
Iar visul meu din urmă stins e...
Cu brațe-ntinse-n gol și-nvinse,
Drag vis de ieri,în van te cer!
Și fără tine,viața mi-i
Deșartă ca un țărm de mare,
Pe care eu te chem din zare
Și caut des de se năzare
Vreun semn pe apele pustii...
Te chem și zi și noapte,dar
Tu nu-mi auzi în veci chemarea..
Și nu-i mai fioroasă marea
În zbuciumarea ei ca marea
Mea jale,chinul meu amar!
=St.O.Iosif=
2)În buze miere și-n inimă fiere(adică cugetul celui fățarnic și viclean)
3)Înțeleptul făgăduiește și nebunul trage nădejde(se zice pt.cei ce nădăjduiesc în zadar la făgăduieli)
4)Vai de mine, ce să fac? Bărbat n-am și copii fac(Se zice pt.cei ce se prefac că făr-de voia lor urmează cele rele)
5)Vasul vechi mai mult ține(se zice spre mângâierea celor bătrâni)
2)Ți-ai dat în petic,ca țiganul(adică ai ieșit din rânduială,n-ai pazit buna orânduială)
3)ȘI-a nemeritat coasa gresia(adică s-a potrivit la năravuri,cum o muiere rea când dă piste un bărbat mai rău)
4)Și-a încălecat iarăși măgarul(adică ș-a dobăndit iarăși ceea ce a pierdut,cum locul,slujba ce pierduse)
5)Dă masanaua pe un poponeț(adică dă mai bun și ia mai prost)
2)Dohtore,vindecă mai întâi pe tine,apoi pe mine(se zice pt. cei ce pe alții povățuiesc și ei mai rău greșesc)
3)După ploaie,așteaptă senin( adică după rău bine)
4)Dă două jumătați pe una întreagă(adică mai bine un lucru mai mare decăt multe și mici)
5)Dragostea nicicum s-o lași să se înece în mărăcini(adică pururea s-o păzești curată)
și nu te satura de suferința,
nu mai petrece zilele plangand,
că o să ai,de toate,trebuința.
Păstreaza ochii tăi impăratești
pentru durerea care o să vină,
nu te grăbi,iubito,să bocești
că,încă,avem dreptul la lumină.
Oricum,tot va veni o noapte rea,
e fără sens a o trăi din vreme,
nu-i bine să cobești,iubita mea,
căci lacrimile lacrimi știu să cheme.
Antrenamentul nu e necesar,
tristețea e o muzică spontană
și a o provoca e imprudent
pe drumul dintre rană și icoană.
Și totuși,nu ar trebui să știi
această veste dintre rău și bine
că te iubesc de noapte și de zi,
și-n somn,și-n moarte,nu pot fără tine.
Așa că lasă nopțile din gând
și nu râvni un vesel loc în turmă,
nu cheltui tristețea prea curând,
păstreaz-o pentru clipa mea din urmă
=ADRIAN PĂUNESCU=
Propriul meu umăr îmi cucereste propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuiește pe sine.
Bătăile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina bătăilor inimii mele,
glasul meu care strigă la cer
sugrumat este
de glasul meu care strigă la cer.
Viața mea nu se mai poate trăi
din pricina vieții mele.
Dragostea mea tărăste dragostea mea
de calul dragostei mele
în jurul cetății.
Înfig lama cuțitului meu în lama cuțitului meu
în timp ce secunda care îmi sună nașterea
se asurzește din pricina secundei care îmi sună nașterea.
Sunt suparat pe propria mea supărare
sunt bucuros de propria mea bucurie.
Îmi sper propria mea speranță
Îmi plang propria mea lacrimă
Și sunt în timp ce sunt
Și nu sunt când nu mai sunt.
= NICHITA STĂNESCU=
ca o pupilă piezișă taie un nor.
Șterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar și greoi
prin aripa ei,aerul a noroi.
Cade din ce in ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte și neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greața singurătatea...
Lovește frunza,fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingand pamantul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă,migratoare.
=NICHITA STĂNESCU=
Da bice gloatei de valuri,
Si ele,spumând de mânie-n răscoală,
Se-ncalecă-n goană, urnind si-mbrancind
Munți albi si miscători de apă:
Micuța navă-i suie
Cu trudnică pripă,
Ci fară de veste-alunecă
În negre prăpăstii căscate...
O,mare!...Mama frumusetii,
Din spumă de val răsărite!
Strabuna Amorului!Aibi îndurare!
Ah,iată! alba ta rândunea
Din aripi fâlfăie fantastic,
Setoasa de pradă.
Si-adulmecă inima mea ce rasună
De slava zeitei din tine nascută;
Adulmecă inima mea,jucăria,
Nepotului tău zburdalnic!
De-a surda implor!
Dispare strigarea-mi în larma furtunii
Si-n tumultul de vânturi!
Uraganul se sparge-n gigantic delir
De sunete oarbe!
Eu însă prind lămurit în auz
O dulce-aiurire de harfa;
Un cântec mă cheamă răzbind sălbatec,
Nespus de duios,dureros de nespus,
Si glasul acela-l cunosc...
Departe,pe țarmul stâncoasei SCOTII
Se-nalță turnul castelului sur
Deasupra năprasnicei mări;
Acolo,subt arcul înaltei ferești,
Veghează o mândră femeie bolnavă-
Ca umbra ușoară,ca marmora albă,-
Ea cantă din harfă si cântă din gură
Și vântul îi flutură pletele-i lungi
Și-i spulberă cântecul trist
În largul furtunei,pe mare...
=HEINE=
Pe cal,si-aleargă-n zbor cu el
Mai repede ca randuneaua
La craiul Duncan, la castel.
Si-acolo-asteaptă pan ce-ți iese
Din grajd,in cale,vreun argat
Si-ntreabă-l-Care-ntre craiese
Sa logodit cu-adevarat?
De-ti spune:,,cea cu negre plete,,,
Să-mi vii-napoi cat ai clipi...
De-ti spune:,,Cea cu blonde plete,,
Atunci,te rog,nu te pripi.
Te du atunci in târg si cere
Un ștreang,si vino-mi înapoi
IN trap domol;pastrand tacere,
Să urci ca sa mi-l dai apoi.
=HEINE=
2)Nu trage prea mult, ca se rupe ata(adica nu supăra prea mult si piste putintă pe supusii nostri,că ramanem fară ei)
3)Putin piste putin s-adesea de vei pune, cată gramadă va iesi,n-are cine iti spune(adica cate putin strangand,mult dobandim,cu furnica la musuroi)
4)Putintică sare,pururea in tivgă sa păstrezi,curată(adica minte in cap)
5)Pe oaie s-o tunzi,iar nu s-o si belesti, ca sa-ti dea lana si altădată(adica sa nu iei si pielea după om,ca să mai găsesti ce lua)
2)Nu la doctor,ci la patimas(ne arata ca patimasul mai bine stie)
3)NU te arata dascal,pana a nu fi ucenic(adica nu porunci,pana a nu invata cum sa poruncesti)
4)Nu te uita la albeata saricului,cand sapunul cu care l-a spalat pe răboj l-a luat(adica la gateala cocoanelor,ce cu imprumutare o fac)
5)Nu bate poamele ce nu sant inca coapte(adica sa nu supărăm piste vreme)
2)Cine-s baga măna in oleiu de miere pentru putina miere mana-mpunsa scoate(adica pentru un mic folos ne bagam insine in primejdii)
3)Cinci degete la o mana impreuna nascute,impreune crescute si unul cu altul nicicum se potriveste(arata neasemanarea oamenilor si mai ales a fratilor)
4)Cioara cand a intrebat-o,ce pasare mai frumoasa?Ea a aratat pe puii ei(adică fiecare ale sale mai mult le cinsteste)
5)Ciocanul fara galagie nici un lucru săvărseste(adică munca fara lupta nimic nu sporeste)
2)Soacra n-asteapta pe nora(adica cei mari pe cei mici)
3)Ce brumă e racul,ca să-ti dea si zeamă bună?(se zice pt slujbele cele proaste)
4)Cine n-ar vrea sa fie Ban?(adică toti ravnesc la mai mari slujbe)
5)Cuibul tau să ti-l păzesti,dacă vrei sa nu rătăcesti(adică casa ta si tara ta)
2)Rosata la fată nu se mai cauta(adică frumusetea)
3)Sila dreptate nare(adica siluitorul nu cauta dreptate)
4)Soare cu dinti(adica soare de iarna ce nu incalzeste,si se zice pt.cei mari,cand pe nimeni miluiesc)
5)Se plange de zeama grasa(se zice pt.cei ce nu cunosc binele ce au)
1)Omul rabdator va face sa fiarba piatra pana da in clocot =AFRICA= 2)Strugurii tot privindu-se intre ei ajun...
