-Tu,mama, zici ca visurile noastre
Ni le trimite Atoatestiutorul,
Ca visu-i o fereastra fermecata
Prin care ne surade viitorul.
Visai si eu un vis,iubita mama,
Un vis frumos...Ml-l lamuresti tu mie?
Visai azi noapte ca-mi crescuse aripi,
Si am zburat cu ele-n vesnicie!
-Copile,tu, lumina viete-i mele!
Luceafar bland al sufletului meu!
Fii vesel,vesel, ca-ti fagaduieste
Indelungate zile,Dumnezeu
Crescu baiatul-mare si puternic
Din pieptul tanar izbucni deodata
Salbateca vapaie-a tineretii
Ce-n inima-i gemuse-ncatusata
El prinde harfa si izbeste-n strune,
Dus in extazul sfant al inspirarii
Simtirea lui-maret vultur-pluteste
In lumea larga pe-aripa cantarii
Semeata pan la portile tariei
Al cantecului glas inaripat,
Depinde stelele din cer sa-ncununeze
Cu raze fruntea lui de inspirat
Dar e venin a cantecului miere
Cu fiecare cantec smuls din strune
El pierde-o floare din cununa vietii
Si intr-o zi din viata lui apune...
Se schimba-n iad simtirea-i arzatoare,
Se mistuie,dat flacarilor prada
Un singur ram din arborele vietii,
Si cea din urma frunza sta sa cada
Acolo zace-acum,pe patul mortii
Copilul suferintii...Biata mama,
Nebuna de durere,plange-n hohot...
El, ca prin vis, aude cum blesteama
-Nu mi-l rapi din brate,moarte hada,
Nu-mi stange,moarte steaua vietii mele!
Ah,visul ii menise multe zile...
Ori visele,atunci, ne mint siele?!
-Nu minte,mama,visul,niciodata
La groapa numai lutul mi-l petreci,
Dar numele poetului traieste,
Si va trai mereu-IN VECI DE VECI...
=PETOFI=
