joi, 26 ianuarie 2023

LENORE


 


Din somn Lenore-n zori de zi

Tresare tulburata;

-O,Wilhelm,m-ai uitat?Esti mort?

Veni-vei tu odata?

Iubitul ei lupta sub steag

In vaile boeme

Si nu-i scrisese nici un sir

De-atat amar de vreme.


Tarina si viteazul crai,

Satui de jaf si para,

Au pus razboiului sfarsit

Si pace incheiara.

Si cling! si clang! osti dupa osti

Cu flori impodobite,

In zvon de tobe se-ntorceau

La vetrele iubite.


Era un glas si-un forfot viu

Din plaiuri pana-n vale;

Batrani si tineri ,cu alai,

Le alergau in cale,

Si bucuria stralucea

In ochii tuturora;

Pe Wilhelm insa in zadar

Il cauta LENORA...

Ea alerga in sus si-n jos

Prin gloata de ostire

Nici unul,vai! din cati veneau

N-aveau de Wilhelm stire,

Iar cand, pe rand, trecura toti,

Durerea o infranse-

Tipand se tavali pe jos,

Si planse,planse,planse...


Batrana o gaseste-n drum,

O scutura,o cheama;

Ah! mama,Wilhelm este mort!

E mort de buna sama!

Sa piara lumea! piara tot!

Ar fi cu mult mai bine,

Nedrept si crud e DUMNEZEU,

Amar,amar de mine!


Copila,vino-ti in simtiri!

Fa-ti cruce si te roaga;

Ce face bunulDUMNEZEU

E drept si bine, draga!

-Ah, mama,DUMNEZEU e-n cer,

Si cerul e departe...

Ce bine,vai,mi-a dat in schimb

Pe rugile-mi desarte?


-Copila mea,odorul meu!

Asculta, fii cuminte!

Nu supara pe DUMNEZEU

Cu astfel de cuvinte!

-Ah,mama,mama,e-n zadar,

Si toate sant pierdute!

NIci DUMNEZEU,nici iadul chiar

Nu poate sa-mi ajute!


-Dar, fata,daca te-a uitat

Necredinciosul mire,

Si poate el cu alta azi

Traieste-n fericire?

La dansul nu te mai gandi,

Si-l vei uita cu anii,

Cand el rasplata-si va gasi

In ghearele Satanii!


-Ah, mama,ceea ce-am pierdut
Pierdut ramane,mama!
La ce,la ce m-am mai nascut?
O,moarte,vino,ia-ma!
Miini! in zadar va framantati;
Ochi! in zadar mai plangeti.
Ah, viata mea!Lumina mea!
Apuneti si va strangeti!

-O,doamne,nu te indura
De vorbele-i nebune!
In deznadejdea-i fara frau
Nu stie,vai,ce spune!
Asculta,fata,sfatul meu!
Te du la manastire;
Mireasa fara de noroc
In cer gaseste mire!

-Ah ,mama,ce mi-e cer si rai!
Ah, mama,ce mi-e raiul?
Cu el,cu el e raiu-ntreg
Si faraWilhelm,iadul!
Nici nu mai vreau sa cred nimic,
Nimic din cate-mi spuneti!
Ah,viata mea!Lumina mea!
Strangeti-va si-apuneti!...

Asa se zbuciuma mereu
Si tipa,si blestema,
Rabdarea Domnului cercand
Cu vorbe fara teama.
Si pana-n ceas tarziu de-amurg
Plang negrii ochi intr-una,
Cand stelele pe cer lucesc
Si-ncet s-arata luna...

Auzi....deodata,trap-trap-trap,
Copite bat afara,
Un calaret s-opreste-n drum
Si urca-ncet pe scara...
Lin suna micul clopotel-
Cling-cling-cling fara veste...
Si de la usa,lin de tot,
Vin soaptele aceste;

-Vegheaza inca,draga mea?
Lumina nu e stansa?
Ce face porumbita mea?
E vesela sau plansa?
-Ah,Wilhelm,tu!...Asa tarziu?...
Vai,ce dureri cumplite!
De plans mi-e sufletul pustiu...
De unde vii,iubite?

Noi noaptea doar plecam la drum,
Cand zarile-s senine
Si tocmai din Boemia viu,
Ca sa te iau cu mine!
-Ah,Wilhelm,intra-n casa-ntai,
Vreau sa-ti aud cuvantul.
Vreau sa te strang la sanul meu...
Cum geme-afara vantul!

-Hei,geama vantul,cat o vrea,
Iubita mea,nu-mi pasa!
Fugarul sforaie grabit,
Nu-i chip de stat in casa!
Incinge-te de drum curand;
Te-oi duce-n goana crunta
Si jur ca noaptea asta chiar
Dormim in pat de nunta!


Ah,dar porni-vom chiar de-acum?
Afara-i noapte rece.
Asculta!...clopotul din turn
Vesteste unsprezece!
-E luna sus...Noi si cei morti
Ne ducem iute foarte!
Ca vantul ori ca gandul vrei
Fugarul sa ne poarte?...

-Dar unde-i locul cel faimos
Si patul nuntii cum e?
-Departe...stramt,intunecos
Si nestiut de lume!...
-Vom incapea noi?-Negresit!
Fii gata dar in graba;
Deschis e balul; dupa noi
Nuntasii toti intreaba.

Copila se gati;pe roib
S-avanta cu grabire,
Cu bratu-i gingas incingand
Pe multdoritul mire.
Si hop,hop,fugind cu ei
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei,
Si ies vapai din pinten.

La dreapta si la stanga lor,
Pe drumul nins de luna,
Cum zboara dealuri,vai,campii!
Greu podurile suna!
-Ura!...E luna sus...Ura!
Ce repede merg mortii?
Te temi,iubita mea,de morti?
-Ah,nu ...dar lasa mortii!

Hei, unde merge-acel norod
Si corbii,ce s-aduna?
Ce-nseamna ciocli,popi,prohod
Si clopotul ce suna?
Cantari si bocete-n convoi
S-asaman laolalta
Cu jalnicul oracait
Al boului de balta.

-Pe mort lasati-mi-l in drum
Neingropat sa steie,
Veniti la cununia mea
Cu tanara femeie!
Aici,tarcovnic si gropar
Cu cioclii dimpreuna!
Tu, dascal,mormaie un psalm,
Tu, popa,ne cununa!

Dispare carul mortuar...
Cantarile-amutira;
Pe urma roibului fugar
Convoiul lung se-nsira.
Si hop,hop,hop, zburand cu ei,
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei
Si ies vapai din pinten.

La dreapta si la stanga lor
Campii,orase,sate,
Si tari,si munti dispar in zbor,
De goana fulgerate.
-Ura!...E luna sus!...Ura!
Ce repede merg mortii!
Iubita mea te temi de morti?
-Ah, lasa-n pace mortii!...

-Te uita! sus pe esafod
Stafii si draci s-aduna,
Si canta si se invartesc
In razele de luna!
Aici, strigoi! aici scripcari!
Veniti sa-ntindem hora;
Eu noaptea asta ma cunun
Cu mandra meaLENORA!

Si toti strigoii-fas,fas,fas-
Alearga pe-apucate,
Zburand pe sus ca-ntr-un vartej
Un roi de foi uscate 
Si hop,hop,hop,fugind cu ei
Fugarul salta sprinten,
Copitele tasnesc scantei
Si ies vapai din pinten.

Cum zboara toate-n departari!
Apar,dispar intr-una!
Orase,sate,tari,si mari,
Si stelele si luna!
-Urra!...E luna sus...Urra!...
Ce repede merg mortii!
Te temi,iubita mea,de morti?
-Vai... las sa doarma mortii!...

-Roib! roib! cocosii canta-n sat...
Miroase-a dimineata...
Roib!roib! zaresc la rasarit
O geana de rosata...
Mireasa mea,cred c-am ajuns!
Santem in dreptul portii,
Si patul nuntii ni-e gatit...
Ce repede merg mortii!

Convoi, si roib, si cavaler
Strafulgera in treacat;
Lovit cu o vergea de fier,
Se frange vechiul lacat;
Aripele batranei porti
S-arunca la o parte,
Si printre cruci,in cimitir
Ei zboara mai departe

Ha!...cavalerul s-a oprit!
Minune blestemata!
Mantaua-i se destrama-n vant,
Bucata cu bucata;
O harca goala-n loc de cap
Ranjeste fioroasa,
Si trupul,in schelet schimbat,
Pe umar poarta coasa...


Tresalta roibul viforos,
Necheaza cu putere,
Pe nari si gura varsa foc,
Si sforaie,si...piere!
Pamant si ceruri gem amar
In ceas de grea manie...
LENORA se framanta greu,
Cuprinsa de-agonie

Acum se strang in cimitir
Stafiile la luna
Si-o hora desucheata-ntind
Si canta impreuna;
Rabdare!Chinul pamantesc
Se mantuie cu somnul;
De bietul suflet ratacit

Indure-mi-se DOMNUL!
   =Balada de BURGER=



Un imn francez lui EMIINESCU

Cunosc povestea trista si scurta-a  vietii tale

Si scarba ta nascuta din vanele placeri,

Si lumea ta de visuri,dorinte si dureri...

Naluca urmarita de tine-n veci pe cale.


Si am citit o parte din opera-ti maiastra;

Sub biciul suferintei umane te zaresc

Trist,implorand in graiul tau dulce romanesc

Pe amor,pe tiranul divin din lumea noastra.


Dar mai presus citit-am poemul tau romantic,

Bogat in idealuri si falnice avanturi

Ce-o sa-ti rodeasca neamul,vrajit de-acele canturi,

In care se trezeste al ROMEI geniu antic.


Si mi-am adus aminte atunci ca-n voi renaste

Acelasi sange nobil al rasei vechi latine,

Si-n ciuda departarii,m-apropie de tine,

Si m-a cuprins mandria ca te-am putut cunoaste!


De-atunci si munca-ti sfanta cu dragoste-o aleg

Ci,de n-am fi vlastare aceleiasi tulpine,

Te-as fi-nteles eu totusi,citindu-te pe tine;

Poetii mari sant domnii pamantului intreg!


Asa toti cei ce-odata simtit-au cu putere

Delirul deznadejdii,cel plin de-amar si jale,

Vor plange la accentul sublim al lirei tale,

Imens rasunatoare cand geme de durere...


Durerea e obsteasca -ucide-al ei sarut...

Tu insu-ti,EMINESCU,o cunosteai din fase;

Inlantuindu-ti gatul cu bratele ucigase

Te-a strans asa de tare,ca lira ti-a tacut...


S-a stins a ta gandire in noaptea blestemata,

Pan ce sa treci in raiul etern scaldat in raza...

Dar opera-ti ramane si duhul tau vegheaza

Asupra tarii tale in doliu-nvesmantata


In negrele amurguri,cand ne-nfioara-un vaier

Ca dintr-o alta lume,al pasarei nocturne,

Cand strop cu strop,in taina,din nevazute urne

Necunoscute lacrimi aluneca prin aer,

In tristele amurguri ce-mbrac-a noastre frunti

Cu negura de visuri,cand singur iti arati

Al lunei disc de aur vrajind singuratati,

Cand raza ei coboara peste campii si munti,


In ceasurile-acele de teama nenteleasa,

Cand marile respira o dulce adiere,

Atunci plutesti,poete,scapat de-orice durere,

Si tara ta ti-o legeni cu drag,ca pe mireasa...


Poete,stai de straja! Spre culmile maririi

Insufla-ti,ca sa lupte,a geniului scanteie,

Copil al ROMANIEI,O,bard menit sa steie

Alaturi de stapanii slaviti ai Nemuririi!

                   =LUCIEN BAZIN=

Iubire fara acte


 In odaia noastra mica

Din mansarda cenusie,

Ne iubeam in libertate,

Fara act la primarie,

Pana ne-au bagat sub usa

O scrisoare ordinara,

Iscalita demagogi

,,LOCATARII DE PE SCARA,,


Prima care ne someaza

Ecucoana cea morala

Ce primeste si postasul

Tootdeauna-n pielea goala

Vin la rand scandalagiul,

Cel ce si-a gonit nevasta,

Cel mai beat betiv al lumii

Ce morala-i scara asta.


Ca-ntr-un folk cetos si nordic,

Unde mergem nu se stie,

HAI IUBITO,HAI ORIUNDE,

Insa nu la primarie

Mototol facand hartia

Usa lumii am trantit-o,

Vom avea si noi o nunta

In paduri si munti,iubito.


Ne-asteapta sus in munti

SALBATICELE NUNTI,

ACOLO NUNTA NI-I VALABILA,

HAI,HAI SA NE MUTAM,

HAI,HAI SA NE CARAM

DE PE-ACEASTA SCARA RESPECTABILA.

Dar in munte si-n padure

A patruns recensamantul,

E o scara ipocrita,

E o scara tot pamantul

Primaria a dat numar

Si nutret la fiecare,

S-asteptam in tarcul nostru,

Oscrisoare de la fiare.


Ne-ntoarcem iar in locul

Unde-am fost zvarliti afara,

Astazi altii,in mansarda,

Sunt barfiti de--ntreaga scara

Avem acte cum se cere,

Ne-a unit birocratia,

Celor doi de la mansarda

Le semnam si noi hartia

   =ADRIAN PAUNESCU=






Ultima

Poetul nu poate fi inteles,

De aceea poetul nu poate fi platit.

Ce somn mi s-a facut de tine plopule

ce somn mi s-a facut de tine munte

campie si mare,

ce somn mi s-a facut de voi


Ah de-as putea sa dorm cat mi-e de somn!

Ah, de-as putea sa dorm si sa visez
                  =NICHITA STANESCU=
 

PROVERBE


 1]Cine mananca ou si nu se pica?[adica arata ca orice fapta se vede,pentru ca ne pateaza]

2]Cine la targ dupa targ vine se-ntoarce cu marfa inapoi[se zice pt cei ce nu ingrijesc la vreme]

3]Cine mananca ceapa si nu lacrimeaza?[adica cine greseste si nu se caieste]

4]Cine cainele si-l iubeste n-are frica de talhari[adica cine pe supusii sai iubeste,n-are frica de impotrivitori]

5]Cine leapada floarea nu simte mirosul ei[adica cine zgorneste pe cel bun nu-i cunoaste darul lui] 

miercuri, 25 ianuarie 2023

PROVERBE


1]Cine a jucat sa plateasca

2]Cauze mici rastoarna lucrurile cele mari

3]Daca suprimi cauza,dispare efectul

4]Fericit e acela care a putut cunoaste cauzele lucrurilor

5]Inaintea marii ,valurile[cauza precede efectul;un intreg rezulta din reunirea partilor componente]

PROVERBE

1]Daca n-ai papuci sant bune si opincile

                              =ROMANIA=

2]In lipsa de ploaie e buna si piatra

                          =ROMANIA=

3]La vreme de lipsa si unealta rea-i buna

                           =ROMANIA=

4]Nevoaia pune deseori in miscare spiritul inventiv

5]Nu faci omleta fara sa spargi ouale

PROVERBE

  4:13 PM  PROVERBE 1]Ce are de-a face orbul cu oglinda? 2]Orbului nu-i trebuie nici pictura,nici culoare,nici oglinda sau figura 3]Ce e ama...