Testamentul latin

 Când va fi să mor

tăiați-mi capul!

El n-a fost niciodată rudă cu trupul său.

Trupul ardeți-l!

Capul ingropați-l.

Ceea ce desparte un zeu de lumină

e cuvântul.

     =NICHITA STANESCU=

proverbe

1)Vorbi și nenea IONcă este și el om(se zice pentru cei proști la vorbă)

2)Vorba lungă sărăcia omului(ne arată că numai cu vorba nimic folosim,că pierdem vremea în zadar)

3)Vinul bun de sine se laudă(adică orice lucru bun)

4)Vița ce n-aduce rod se taie(adică cei răi trebuie să se izgonească)

5)Vierme se găseste și-n mormânt de piatră(adică necaz și la cel mai tare)
 

Proverbe

 1)Încă cu cașul la gură(adică încă copil până acum,după asemănarea păsărilor,ce până puii au caș la gură îi îmbu ă mumele)

2)În câmpii cei mai frumoși și plini de flori se găsește și scaiete(adică între cei buni și un nebun)

3)În satul orbilor,chiorul poruncește(adică între cei de tot proști,cei cu puțină minte împătățește)

4)În susul apei(se zice pentru cele pe dos și peste putință)

5)În zi de lucrătoare toate oasele mă doare, iar în zi de sărbătoare,nici un oscior mă doare(arată lenevirea omului la muncă)

Proverbe

 1)Povară mai grea decât spinarea ta să nu ridici,ca să nu te poticnești(adică la cele peste puterea ta,să nu încerci)

2)Păunul să tacă,dacă vrea să placă(adică cel ce nu știe să grăiască mai bine să tacă,fie și de cel mai mare neam)

3)Pe vremea cea mai bună irpângeaua să fie cu tine(adică să ne îngrijim,și la cea mai bună vreme,că vremea e nestatornică)

4)Păzește-te de cel ce n-are cesă mai piarză( adică de cel deznăjduit)

5)Ridică dobitocul,când îl vezi căzut,fie măcar și pe puf căzut(ne învață să ajutăm celor ce pătimesc)

proverbe

 1)Carne tânără și pește bătân(adică orice după cum se cuvine)

2)Cui e frică devânturi,pe mare să nu călătorească și cine se teme de brumă,vie să nu sădească(se zice pt. cei fricoși și sfioși să se depărteze de orice)

3)Cu vorba și fapta(adică ceea ce făgăduiești,peșin s-o pui și-n lucrare)

4)Cu lupii împreună,ca lupii să urli îndată te înveți(adică cu cei flecari,flecar și cu cei cumpliți,cumplit te-nveți)

5)Cumpăna din mână nicicum s-o lași,ca după funie nici cum să cazi( adică toate cu măsură,ca să nu te poticnești,să nu greșești)

PROVERBE

 1)Când te urci în sus pe scară,din treaptă în treaptă să pășești ca să nu te poticnești(adică la orice, după orânduială,să pășesti,ca să înaintezi fără nici o greșală)

2)Când te însori,să te-nsori,iar nu să te măriți(adică să nu iei nevastă,care să-ți poruncească)

3)Mai bine un,,ține,, decât două,,îți voi da,,(adică mai bine puțin și peșin,decât mai mult cu nădejde)

4)Mai bine în luntre mică și cu siguranță de viață,decât în cea mai mare corabie cu primejdie de viață(adică mai bine mic și fără necazuri,decât mare și cu necazuri)

5)Mărul de aur la cea mai frumoasă(adică cele mai cinstite la cel ce i se cuvine,la cel mai destoinic)

Zmeoaica

-Zorește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Zorește-ți fugarul și-aține-te bine!

Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos

Pe urmele noastre pornit-a și vine

Purtată în goană,ca norul de vânt,

C-o falcă în cer și cu alta-n pământ

N-ai teamă,copilă de crai,căci cu noi

E Galben din-soare,copilă,n-ai teamă!

Aruncă năframa cea scumpă-napoi,

Să crească un codru năstrușnic de-aramă;

Pân dinții Zmeoaicei,rozând,s-or toci,

Noi fi-vom departe,departe de-aici!

-Zorește-ți fugarul,o dragFăt-Frumos!

Nu simți tu dogoarea arzându-te-n spate?

E crunta Zmeoaică cu chipul hidos;

Rozând la copaci,prin pădure străbate,

Ea vine cumplită,cu părul vâlvoi,

Și dacă ne-ajunge,aman e de noi!

-N-ai teamă,tu mândră copilă de crai

N-ai teamă,al inimei mele tezaur!

Arună-i tu pieptenul de-aur ce-l ai,

Pe loc să se facă un munte de aur.

Ah,iată-l cum crește cuvârful în cer-

Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier!

-Zorește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Căci muntele,iată,se clatină,crapă;

Zmeoaica cumplită,cu chipul hidos,

Prin borta deschisă se vâră și scapă.

Ea varsă catran și pucioasă pe nări,

N-auzi tu vâltoarea cum clocotă-n zări?

-N-ai teamă,tu scumpă copilă de crai!

N-ai teamă,căci leac îi găsim noi îndată;

Aruncă-i oglinda vrăjită ce-o ai,

Să crească o baltă agâncă și lată:

Căci apa cea lată va pune hotar

Pe care-o să-ncerce să-l treacă-n zadar!

-Zorrește-ți fugarul,o drag Făt-Frumos!

Se-ntunecă cerul,pământul vuiește,

Te uită!Zmeoaica cu chipul hidos

Se zbate-n mocirlă și se zvârcolește,

Ea urlă turbată și-azvârle spre noi

Cu ghearele-i hâde bucăți de noroi!

-N-ai teamă,tu dulce copilă de crai!

Acolo rămâne de-acum înainte!

Noi însă trecut-am pe celălalt plai,

În lumea de visuri curate și sfinte!

Înlăntuie-mi gâtul cu brațul tău drag!-

O,las să ne ducă fugarul pribeag!

       =St.O.Iosif=

 ,