BELSAZAR

 E noapte-ntunecata si ceasul etarziu;

In BABILON domneste tacere si pustiu

Sus numai in palatul regesc e chef nespus-

Cohorta lui BELSAZAR benchetuieste sus

In sala triumfala ferestrele lucesc,

Sta regele in fructe la la praznicul regesc

Sclipesc in juru-i sclavii si sorb din cupe vinul

Inflacarat ca focul si rosu ca rubinul

Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii

BELSAZAR afla farmec petrecerii acestii.

Ci iata-l ca s-aprinde salbaticit la fata,

Caci vinul vechi sporeste pornirea-i indrazneata.

Pornirea-i mi-l orbeste si-i razvrateste firea-

El spune vorbe grele,cartind dumnezeirea,

Si bleastema napraznic in prada oarbei furii-

Urlau in hohot sclavii cand el scrasnea in injurii

Semetul rege striga,semetul rege tipa,-

Un servitor alearga si iar se-ntoarce-pripa,

Purtand pe cap o tava cu multe-odoare sfinte

Din templul luiIEHOVA furate mai inainte

Nelegiuitul rege o cupa sfant-alege,

Un sclav ii umple cupa din mana sacrilege;

BELSAZAR o ridica si pana-n fund o soarbe;

Si hohota-n desfraul maniei sale oarbe;

IEHOVAH,nu mi-e teama de tronul tau,nemerni;

In BABILON,BELSAZAR e rege-atot puternic!

Deabia rostise insa cuvantul plin de faima,

Cuprins a fost BELSAZAR de-o nenteleasa spaima

Ingrozitorul hohot a inghetat in sala,

Si-n urma lui se face tacere mormantala

Si uite!...uite-acolo! pe zidul alb deodata

Rasare ca o mana,o mana minunata.

Si scrie,scrie,in groaznica tacere,

Cu litere de para pe zidul alb,- si piere...

BELSAZAR vede totul cu mintea aiurita,

Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntiparita

A sclavilor cohorta a-ncremenit de frica

Nici un cuvant nu scoate,nici ochii nu ridica...

Venira mai la urma,dar in zadar cercara

Sa talmaceasca rostul acelui scris de para

Dar sclvii-n razvratire atunci au tabarat

Si peste noapte fuse BELSAZAR  omorat

                                    =HEINE=