E noapte-ntunecata si ceasul etarziu;
In BABILON domneste tacere si pustiu
Sus numai in palatul regesc e chef nespus-
Cohorta lui BELSAZAR benchetuieste sus
In sala triumfala ferestrele lucesc,
Sta regele in fructe la la praznicul regesc
Sclipesc in juru-i sclavii si sorb din cupe vinul
Inflacarat ca focul si rosu ca rubinul
Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii
BELSAZAR afla farmec petrecerii acestii.
Ci iata-l ca s-aprinde salbaticit la fata,
Caci vinul vechi sporeste pornirea-i indrazneata.
Pornirea-i mi-l orbeste si-i razvrateste firea-
El spune vorbe grele,cartind dumnezeirea,
Si bleastema napraznic in prada oarbei furii-
Urlau in hohot sclavii cand el scrasnea in injurii
Semetul rege striga,semetul rege tipa,-
Un servitor alearga si iar se-ntoarce-pripa,
Purtand pe cap o tava cu multe-odoare sfinte
Din templul luiIEHOVA furate mai inainte
Nelegiuitul rege o cupa sfant-alege,
Un sclav ii umple cupa din mana sacrilege;
BELSAZAR o ridica si pana-n fund o soarbe;
Si hohota-n desfraul maniei sale oarbe;
IEHOVAH,nu mi-e teama de tronul tau,nemerni;
In BABILON,BELSAZAR e rege-atot puternic!
Deabia rostise insa cuvantul plin de faima,
Cuprins a fost BELSAZAR de-o nenteleasa spaima
Ingrozitorul hohot a inghetat in sala,
Si-n urma lui se face tacere mormantala
Si uite!...uite-acolo! pe zidul alb deodata
Rasare ca o mana,o mana minunata.
Si scrie,scrie,in groaznica tacere,
Cu litere de para pe zidul alb,- si piere...
BELSAZAR vede totul cu mintea aiurita,
Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntiparita
A sclavilor cohorta a-ncremenit de frica
Nici un cuvant nu scoate,nici ochii nu ridica...
Venira mai la urma,dar in zadar cercara
Sa talmaceasca rostul acelui scris de para
Dar sclvii-n razvratire atunci au tabarat
Si peste noapte fuse BELSAZAR omorat
=HEINE=
