IN VIS

In vis vazui un om gatit,mic de statura,

Mergea cu pasi  de-o schioapa pe labe raschirate;

Purta o haina noua si albituri curate,

Ci rasarea-n lumina mojica lui faptura

In fond era nemernic,meschin,-o starpitura,

Pe dinafara,insa-cu multa demnitate;

Razbunator si tantos,trantea cuvinte late,

Cu ifos fara margini vorbind despre bravura

,,Stii cine este?Vino si-l vezi! zambind imi spune

Cu viclenie zeul stand inaintea mea,

Si magica-i oglinda sub ochii mei o pune

Vad un altar si-n fata-i stetea piticul famen,

Cu draga mea alaturi;rostira ambii-,,DA,,!

Si mii de draci strigara razand cu hohot,,AMEN,,

                            =HEINE=
 

Pe-o dimineata

                                                               Pe-o dimineata stralucita

                                                             Trec prin gradina trist...auz

                                                             Cum florile soptesc,suspina...

                                                             Eu insa ratacesc ursuz.

                                                            Se uita-n calea mea duioase,

                                                            Soptesc incet,suspina-ncet;

                                                          -IMPACA-TE cu sora noastra,

                                                           O,palid si-ntristat poet!

                                                                     =HEINE=

                                                         

DASCALITA

 Dăscăliţa

Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

Ca strălucirea ochilor tăi limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestită,
Tu eşti din leagăn soră cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispită.
Cununa ta de zile şi de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zăpadă,
Şi mână nu-i atâtea ştiutoare.

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.

La tine vin nevestele să-şi plângă
Feciorii duşi în slujbă la-mpăratul,
Şi tu ascunzi o lacrimă-ntre slove,
În alte ţări când le trimiţi oftatul...
Şi fete vin, să le-nfloreşti altiţa,
La pragul tău e plină ulicioara,
Şi fetele îşi şopotesc în taină:
"Ce mâini frumoase are domnişoara!"

...Aşa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioară,
Iar căpătâiul somnului tău vitreg
De-un vis deşert zadarnic se-nfioară.
Tu parc-auzi cum picură la geamuri
Un ciripit de pui de rândunică
Şi-un gând răzleţ îţi înfierbântă tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfântă frică.

Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îşi mişcă-ncet podoaba lui bolnavă,
Ca din cădelniţi fumul de tămâie,
Prelung se zbate frunza din dumbravă.
Tu stai în prag, şi din frăgar o frunză
La sânul tău s-a coborât să moară,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasă domnişoară...

                  =OCTAVIAN GOGA=

PROVERBE

                           1]Mai bine sa intrebi,decat sa te ratacesti[adica ce nu stii,decat sa gresesti]

                           2]Mai bine barna din ochiul tau s-o scoti,decat gunoiul din ochiul fratelui tau[adica,mai bine ale tale greseli mari sa le indreptezi,decat cele mici ale celorlalti]

                           3]Nici un cutit tamp la varf,nici cu doua ascutituri[adica nici de tot moale,nici de tot prea iute sa te arati]

                           4]NU LA GLAS CI LA DULCEATA GLASULUI[adica nu la vorba,ci la ceea ce iese din vorba sa bagam in seama]

5]Nu turbura fantana,ce te-a indestulat[adica nu supara pe cel ce ti-a facut bine]

PPROVERBE

1]Cine sapa groapa altuia intai el cade intr-insa[adica cine gandeste si se sileste la raul altuia intai el pate acel rau]

2]Cine sare cam sus indate cade jos[adica cine va  sa se inalte indata aluneca]

3]Cine doarme cu undita in mana,fuge pestele din  mana[adica cine nu privegheaza,pierde ceea ce are]

4]Cine doarme,nu e foame[adica cel orb la minte nu simte]

5]Si tantarul este mic,dar rau pe taur l-a ranit,cand in nas l-a sarutat[se zice pt. cei mici,aratand ca si ei cat de mici,rau pot supara pe cei mari]
 

BELSAZAR

 E noapte-ntunecata si ceasul etarziu;

In BABILON domneste tacere si pustiu

Sus numai in palatul regesc e chef nespus-

Cohorta lui BELSAZAR benchetuieste sus

In sala triumfala ferestrele lucesc,

Sta regele in fructe la la praznicul regesc

Sclipesc in juru-i sclavii si sorb din cupe vinul

Inflacarat ca focul si rosu ca rubinul

Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii

BELSAZAR afla farmec petrecerii acestii.

Ci iata-l ca s-aprinde salbaticit la fata,

Caci vinul vechi sporeste pornirea-i indrazneata.

Pornirea-i mi-l orbeste si-i razvrateste firea-

El spune vorbe grele,cartind dumnezeirea,

Si bleastema napraznic in prada oarbei furii-

Urlau in hohot sclavii cand el scrasnea in injurii

Semetul rege striga,semetul rege tipa,-

Un servitor alearga si iar se-ntoarce-pripa,

Purtand pe cap o tava cu multe-odoare sfinte

Din templul luiIEHOVA furate mai inainte

Nelegiuitul rege o cupa sfant-alege,

Un sclav ii umple cupa din mana sacrilege;

BELSAZAR o ridica si pana-n fund o soarbe;

Si hohota-n desfraul maniei sale oarbe;

IEHOVAH,nu mi-e teama de tronul tau,nemerni;

In BABILON,BELSAZAR e rege-atot puternic!

Deabia rostise insa cuvantul plin de faima,

Cuprins a fost BELSAZAR de-o nenteleasa spaima

Ingrozitorul hohot a inghetat in sala,

Si-n urma lui se face tacere mormantala

Si uite!...uite-acolo! pe zidul alb deodata

Rasare ca o mana,o mana minunata.

Si scrie,scrie,in groaznica tacere,

Cu litere de para pe zidul alb,- si piere...

BELSAZAR vede totul cu mintea aiurita,

Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntiparita

A sclavilor cohorta a-ncremenit de frica

Nici un cuvant nu scoate,nici ochii nu ridica...

Venira mai la urma,dar in zadar cercara

Sa talmaceasca rostul acelui scris de para

Dar sclvii-n razvratire atunci au tabarat

Si peste noapte fuse BELSAZAR  omorat

                                    =HEINE=

ACOLO

 Tu,singura si-albastra

Ratacitoare-n infinit-n infinit,

La ce ma chemi necontenit

Acolo-n coltul de fereastra,

Sa te ador inmarmurit?...

Si spune-mi ce-nrudita vraja

Si ce indepartat mister

Ma face pururi sa te cer

Deasupra capului de straja,

Stea singuratica pe cer

 =ST.O.IOSIF=