PROVERBE

 1]Cuvant cu cuvant se fac marile carti

2]Tot ceea ce trebuie sa reziste creste incet

3]Condu-ti gura dupa buzunar

4]Cand mananci,gandeste-te sa mai pastrezi ceva in sacul vechi

                            =AFRICA=

5]De ai venituri mititele,mai opreste din masele

Iubire mortala

 Nu-i asa ca e greu cu necazuri,

Nu vi-i dor tuturor de-o iubire mortala!

Uite,zilele trec si sunt multe desarte

Si mereu ne aflam mai aproape de moarte

Dup-atatea minciuni si atatea dezastre,

Ne e dor sa-ntetim ritmul inimii noastre,

De-o iubire ni-i dor,care viata s-o-ncheie,

Ne e dor de-un vis c-un barbat si-o femeie

Prea traim in profit si in ura cu totii,

Prea ne suntem dusmani si ne suntem robotii,

Nu exista ocean in masura sa spele

Slabiciunea de-a fi o fiinta sub stele

=ADRIAN PAUNESCU=

PROVERBE

1]Sa nu mori calule,iarba iti va sosi!

2]Pana creste iarba,moare calul

3]De noua ori rabdare si de noua ori perseverenta vor face sa obtinem bare de aur

                                     =INDOCHINA=

4]Lucrurile mari se fac cu multa rabdare

                                    =PERSIA=

5]Niciodata nu se aduna banii,daca desconsiderati banutii
 

PROVERBE

 1]Orezul imprastiat niciodata nu-l mai poti aduna pana la ultimul bob

                                                               =INDOCHINA=

2]E tarziu sa mai pastrezi in butoi,cand vinul a ajuns pe fund

                                                             =GRECIA ANTICA=

3]Chibzuinta e bunul cel mai de pret

                             =SOFOCLE=

4]Cine nu tine seama de ce e putin nu va obtine ce e mult

5]Putin si des umple punga

Casa de inchiriat

Esti libera,de la un punct incolo,

Nu te mai tot feri sa ma-ntalnesti,

Ti-ai luat curajul ultim sa joci solo

Nici nu mai stiu,nici nu mai caut vesti

Ai fost femeia,totusi,cea mai dulce,

Pe care-am fost in stare s-o iubesc,

Barbat[nebun cu tine sa se culce]

Si-n rest,copilaresc si ingeresc

Tu, singura,nici nu credeai in tine

Si te-am decompletat,ca sa renasti

Si esti vioara acordata bine,

Si esti Reinvierea mea dePasti

Si foaie neagra trista foaie verde,

Tu esti un drum dar nu stiu care drum

Probabil,blestemata a te pierde

Si dama sa nu fii,de larg consum

Oricum,iubirea mea e-atat de mare

Ca,nici venind,n-o poti astampara,

Ma poti barfi duios la fiecare,

Dar nu poti stinge nebunia mea

Acolo-n viata cu vanzari de case

Si cu adrese ce se schimba brusc,

Ai sa te stingi in cercuri ticaloase,

Asa precum si eu o sa ma usc

Am priceput din ultima scrisoare

Ca ti-a intrat in capbsa ai si tu

Familie,cum orice doamna are,

Copil si sot,numai iubire nu

Dar ce pot eu sa am acum cu tine?

Suntem niste straini pe niste strazi,

Tu ma eviti si asta nu e bine,

Devii o prada simpla intre prazi

Si, dupa cum te porti,cu-n fel de ura,

Eu nu ma pot purta la randul meu,

Iti multumesc de tineretea pura

Prin care m-am simtit aproape zeu

Si-ti multumesc de ziua si de noaptea,

In care m-aparai de orice rau,

Dar nu stiu cum,aniversarea-a saptea

A fost otrava sufletului tau

Sinucigase ganduri ma rasfata,

Acum,daca neantului ma lasi,

Ca mi te construisem pentr-o viata,

Si nu pentru-un sezon de chiriasi

Si te-as ruga,iubita neguroasa,

Sa intelegi si disperarea mea,

Ca te-am facut cu grija,ca pe-o casa,

In care va trai altcineva

         =ADRIAN PAUNESCU=
 

Adio

 Degeaba-ti spun adio ca nici nu ma observi,

Ca turme de jivine distantele-ntre noi,

Alerg parca spre zarea spitalelor de nervi,

Acum nu mai e strigat ce m-ar suci-napoi

Si-acum i-ti uit adresa,te sterg voit din minte,

Frumoasa mea cat spatiul acestei saptamani,

Am sa-ti mai scru poeme si-n targul de cuvinte

Putea-vei sa le cumperi sau numai sa le-ngani

Mereu pe la fereastra-ti va trece plin tramvaiul,

Mereu va fi o floare sus la etajul doi,

Se vor juca burghezii cu viata ta de-a raiul,

Mereu voi tine-n suflet icoana despre noi

Vei cobori in mazga petrecerii vulgare

Sau vei ramane-n casa sa faci pe panza flori,

Nici nu-ti mai spun adio,arunc un pumn de sare

Dintr-un buchet de lacrimi spre locul unde mori

Te las acestei triste urzeli provinciale,

Nu ma mai rog la tine,ma rog la Dumnezeu

Sa privegheze casa singuratatii tale,

Sa fie invizibil ambasadorul meu

Sa-ti fie mai usoara intoarcerea din locul

In care doua ruguri s-au inclestat plangand,

Sa vina pentru tine macar acum norocul,

Sa te gaseasca blanda la umbra unui gand

Nu numai frunza pica,tot universul pica,

Striviti plecam in doua directii ca doi servi,

Caram melancolia,pierduta mea Florica,

Spre doua sanatorii de inima si nervi

Primeste-aceasta poza facuta din cuvinte,

Fotografia-n versuri a marelui prapad,

Te scot incet din carne,te sterg atent din minte,

Dar cand ma uit la aer,te-aud,te simt,te vad

                 =ADRIAN PAUNESCU=

Rau de moarte

 Pierduta mea iubita de departe,

In saptamana asta cat un veac,

Voiam sa-mi fie rau,un rau de moarte,

S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac

Visam nenorocirea salvatoare

Ce ar putea interveni-ntre noi,

Visam s-auzi ca sunt acel ce moare

Si tu sa-ncerci o cale inapoi.

Cum tot ce-i rau si mi se-ntampla mie,

Ajunge-n buletinele de stiri,

Si orice om,din zvonul public stie,

Voiam sa cad,sa plangi si sa te miri

Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea

Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,

Asa precum ne-nlantuieste cartea,

Nevinovata si nevinovat

Stiind ca tot ce fac si spun si stie,

As fi cazut pe-o strada sau pe-un ring,

De un infarc sau de-o lipotomie,

Cu suferinta  mea sa te conving

Dar daca, dupa legile tacerii,

Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci?

Mai bine ma opresc si sa nu te sperii

Si sa te pierd,iubita mea,pe veci

Tacuta mea iubita de departe,

In mine insumi s-a-ntamplat ceva,

Mi-a fost atat de rau,un rau de moarte,

Dar nu m-am prabusit,de grija ta

Din egoismul meu fara rusine,

Ma-ntorc,iluminat si nefiresc,

Mi-e rau,de-atata grija pentru tine,

Si trebuie sa supravietuiesc.
                     =ADRIAN PAUNESCU=