Pierduta mea iubita de departe,
In saptamana asta cat un veac,
Voiam sa-mi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac
Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam s-auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa-ncerci o cale inapoi.
Cum tot ce-i rau si mi se-ntampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om,din zvonul public stie,
Voiam sa cad,sa plangi si sa te miri
Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne-nlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat
Stiind ca tot ce fac si spun si stie,
As fi cazut pe-o strada sau pe-un ring,
De un infarc sau de-o lipotomie,
Cu suferinta mea sa te conving
Dar daca, dupa legile tacerii,
Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci?
Mai bine ma opresc si sa nu te sperii
Si sa te pierd,iubita mea,pe veci
Tacuta mea iubita de departe,
In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
Mi-a fost atat de rau,un rau de moarte,
Dar nu m-am prabusit,de grija ta
Din egoismul meu fara rusine,
Ma-ntorc,iluminat si nefiresc,
Mi-e rau,de-atata grija pentru tine,
Si trebuie sa supravietuiesc.
=ADRIAN PAUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu