Nu te mai tot feri sa ma-ntalnesti,
Ti-ai luat curajul ultim sa joci solo
Nici nu mai stiu,nici nu mai caut vesti
Ai fost femeia,totusi,cea mai dulce,
Pe care-am fost in stare s-o iubesc,
Barbat[nebun cu tine sa se culce]
Si-n rest,copilaresc si ingeresc
Tu, singura,nici nu credeai in tine
Si te-am decompletat,ca sa renasti
Si esti vioara acordata bine,
Si esti Reinvierea mea dePasti
Si foaie neagra trista foaie verde,
Tu esti un drum dar nu stiu care drum
Probabil,blestemata a te pierde
Si dama sa nu fii,de larg consum
Oricum,iubirea mea e-atat de mare
Ca,nici venind,n-o poti astampara,
Ma poti barfi duios la fiecare,
Dar nu poti stinge nebunia mea
Acolo-n viata cu vanzari de case
Si cu adrese ce se schimba brusc,
Ai sa te stingi in cercuri ticaloase,
Asa precum si eu o sa ma usc
Am priceput din ultima scrisoare
Ca ti-a intrat in capbsa ai si tu
Familie,cum orice doamna are,
Copil si sot,numai iubire nu
Dar ce pot eu sa am acum cu tine?
Suntem niste straini pe niste strazi,
Tu ma eviti si asta nu e bine,
Devii o prada simpla intre prazi
Si, dupa cum te porti,cu-n fel de ura,
Eu nu ma pot purta la randul meu,
Iti multumesc de tineretea pura
Prin care m-am simtit aproape zeu
Si-ti multumesc de ziua si de noaptea,
In care m-aparai de orice rau,
Dar nu stiu cum,aniversarea-a saptea
A fost otrava sufletului tau
Sinucigase ganduri ma rasfata,
Acum,daca neantului ma lasi,
Ca mi te construisem pentr-o viata,
Si nu pentru-un sezon de chiriasi
Si te-as ruga,iubita neguroasa,
Sa intelegi si disperarea mea,
Ca te-am facut cu grija,ca pe-o casa,
In care va trai altcineva
=ADRIAN PAUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu