Nu vi-i dor tuturor de-o iubire mortala!
Uite,zilele trec si sunt multe desarte
Si mereu ne aflam mai aproape de moarte
Dup-atatea minciuni si atatea dezastre,
Ne e dor sa-ntetim ritmul inimii noastre,
De-o iubire ni-i dor,care viata s-o-ncheie,
Ne e dor de-un vis c-un barbat si-o femeie
Prea traim in profit si in ura cu totii,
Prea ne suntem dusmani si ne suntem robotii,
Nu exista ocean in masura sa spele
Slabiciunea de-a fi o fiinta sub stele
=ADRIAN PAUNESCU=
2]Pana creste iarba,moare calul
3]De noua ori rabdare si de noua ori perseverenta vor face sa obtinem bare de aur
=INDOCHINA=
4]Lucrurile mari se fac cu multa rabdare
=PERSIA=
5]Niciodata nu se aduna banii,daca desconsiderati banutii
=INDOCHINA=
2]E tarziu sa mai pastrezi in butoi,cand vinul a ajuns pe fund
=GRECIA ANTICA=
3]Chibzuinta e bunul cel mai de pret
=SOFOCLE=
4]Cine nu tine seama de ce e putin nu va obtine ce e mult
5]Putin si des umple punga
Nu te mai tot feri sa ma-ntalnesti,
Ti-ai luat curajul ultim sa joci solo
Nici nu mai stiu,nici nu mai caut vesti
Ai fost femeia,totusi,cea mai dulce,
Pe care-am fost in stare s-o iubesc,
Barbat[nebun cu tine sa se culce]
Si-n rest,copilaresc si ingeresc
Tu, singura,nici nu credeai in tine
Si te-am decompletat,ca sa renasti
Si esti vioara acordata bine,
Si esti Reinvierea mea dePasti
Si foaie neagra trista foaie verde,
Tu esti un drum dar nu stiu care drum
Probabil,blestemata a te pierde
Si dama sa nu fii,de larg consum
Oricum,iubirea mea e-atat de mare
Ca,nici venind,n-o poti astampara,
Ma poti barfi duios la fiecare,
Dar nu poti stinge nebunia mea
Acolo-n viata cu vanzari de case
Si cu adrese ce se schimba brusc,
Ai sa te stingi in cercuri ticaloase,
Asa precum si eu o sa ma usc
Am priceput din ultima scrisoare
Ca ti-a intrat in capbsa ai si tu
Familie,cum orice doamna are,
Copil si sot,numai iubire nu
Dar ce pot eu sa am acum cu tine?
Suntem niste straini pe niste strazi,
Tu ma eviti si asta nu e bine,
Devii o prada simpla intre prazi
Si, dupa cum te porti,cu-n fel de ura,
Eu nu ma pot purta la randul meu,
Iti multumesc de tineretea pura
Prin care m-am simtit aproape zeu
Si-ti multumesc de ziua si de noaptea,
In care m-aparai de orice rau,
Dar nu stiu cum,aniversarea-a saptea
A fost otrava sufletului tau
Sinucigase ganduri ma rasfata,
Acum,daca neantului ma lasi,
Ca mi te construisem pentr-o viata,
Si nu pentru-un sezon de chiriasi
Si te-as ruga,iubita neguroasa,
Sa intelegi si disperarea mea,
Ca te-am facut cu grija,ca pe-o casa,
In care va trai altcineva
=ADRIAN PAUNESCU=
Ca turme de jivine distantele-ntre noi,
Alerg parca spre zarea spitalelor de nervi,
Acum nu mai e strigat ce m-ar suci-napoi
Si-acum i-ti uit adresa,te sterg voit din minte,
Frumoasa mea cat spatiul acestei saptamani,
Am sa-ti mai scru poeme si-n targul de cuvinte
Putea-vei sa le cumperi sau numai sa le-ngani
Mereu pe la fereastra-ti va trece plin tramvaiul,
Mereu va fi o floare sus la etajul doi,
Se vor juca burghezii cu viata ta de-a raiul,
Mereu voi tine-n suflet icoana despre noi
Vei cobori in mazga petrecerii vulgare
Sau vei ramane-n casa sa faci pe panza flori,
Nici nu-ti mai spun adio,arunc un pumn de sare
Dintr-un buchet de lacrimi spre locul unde mori
Te las acestei triste urzeli provinciale,
Nu ma mai rog la tine,ma rog la Dumnezeu
Sa privegheze casa singuratatii tale,
Sa fie invizibil ambasadorul meu
Sa-ti fie mai usoara intoarcerea din locul
In care doua ruguri s-au inclestat plangand,
Sa vina pentru tine macar acum norocul,
Sa te gaseasca blanda la umbra unui gand
Nu numai frunza pica,tot universul pica,
Striviti plecam in doua directii ca doi servi,
Caram melancolia,pierduta mea Florica,
Spre doua sanatorii de inima si nervi
Primeste-aceasta poza facuta din cuvinte,
Fotografia-n versuri a marelui prapad,
Te scot incet din carne,te sterg atent din minte,
Dar cand ma uit la aer,te-aud,te simt,te vad
=ADRIAN PAUNESCU=
In saptamana asta cat un veac,
Voiam sa-mi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac
Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam s-auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa-ncerci o cale inapoi.
Cum tot ce-i rau si mi se-ntampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om,din zvonul public stie,
Voiam sa cad,sa plangi si sa te miri
Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne-nlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat
Stiind ca tot ce fac si spun si stie,
As fi cazut pe-o strada sau pe-un ring,
De un infarc sau de-o lipotomie,
Cu suferinta mea sa te conving
Dar daca, dupa legile tacerii,
Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci?
Mai bine ma opresc si sa nu te sperii
Si sa te pierd,iubita mea,pe veci
Tacuta mea iubita de departe,
In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
Mi-a fost atat de rau,un rau de moarte,
Dar nu m-am prabusit,de grija ta
Din egoismul meu fara rusine,
Ma-ntorc,iluminat si nefiresc,
Mi-e rau,de-atata grija pentru tine,
Si trebuie sa supravietuiesc.
=ADRIAN PAUNESCU=
2]Banul nu are coada[daca il arunci, nu ai de cesa-l mai apuci]
3]Cine vede un ac si nu-l ia vine o vreme cand il regreta
4]Rau cineaza cine mananca totul la pranz
5]Nici un fruct nu e asa de tare,incat cu timpul sa nu se fragezeasca
4:13 PM PROVERBE 1]Ce are de-a face orbul cu oglinda? 2]Orbului nu-i trebuie nici pictura,nici culoare,nici oglinda sau figura 3]Ce e ama...
