Într-un cătun pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dinâi ciocârlii,
O mândră, tainică fecioară,
Ea nu era născută-n plai,
Nu se știa de unde este,
Și urmele i le pierdeai
La despărțire,făr de veste
În sfânta ei apropiere
Era atâta-nsuflețire,
Dar o noblețe,o putere
O-ndepărta de iscodire.
Venea cu fructe și cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din câmpii cei mai roditori,
De rouă plini și plini de soare.
Cu drag le împărțea apoi
Unuia fructe-altuia flori
Bătâni în cârji și juni vioi
Mergeau spre casă zâmbitori.
Și toți erau bineveniți,
Dar când să plece din cătun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrăgostiți
=SCHILLER=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu