MI-aș umple brațele cu struguri copți
Să ies cu ei în calea ta,deseară,
Să facem must în cursu-acestei nopți,
Din măcinarea lor rudimentară.
Te chem la lucru,hai să facem must,
Să împlinim liturgica osândă
Și eu,din palma ta,să vin să-l gust,
Din când în când,în via sângerândă.
Nu-mi trebuie nici traistă și nici coș,
Vreau mugurii de brațe să-mi atârne,
Cu must în viță,sângele să-mi coși,
Mi-arunc,aruncă-ți hainele,în târne.
Ia strugurii și nu te speria,
Trăiește noaptea asta minunată,
Că viespile,ce te-ar îngenunchia,
Se-neacă în mireasmă și se-mbată.
Cu strugurii,în calea ta,alerg,
Să-i așezăm în cele două sârguri,
Într-o aceeași bute fără cerc,
Să facem must și să ți-l beau din sfârcuri.
Sub ochii noștri,strugurii se coc,
Miroase-a frunză verde,care moare,
Miroase-a sânge și miroase-a foc,
Cădem pe struguri copți,din loc în loc,
Și iepurii ne mușcă de picioare.
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu