acest coș,
despre care nu pot să spun
că e cu flori,
pentru că
acesta,iubito,
nu e
și nu pare
un coș cu flori.
Acesta e un coș
cu oasele mele,
zdrobite pe țărmul
spre care înaintăm.
Dacă poți,
și ai timp
și răbdare,
încearcă s-așezi
aceste oase în ordine,
și vezi
ce se mai poate
alege din ele.
Ți-am adus
în dar
acest coș
plin cu
oasele mele.
Te-aș fi putut minți
încă un an
că sunt viu
și că-ți aduc
flori
în coșul acesta.
Când ai timp
și răbdare
descarcă puțin
albul neant
din coșul pe care ți l-am lăsat
îndreptul ușii
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu