Căderea n-ar mai fi nici o surpriză,
Eu,mie însumi,jucător și miză,
Eu,mie însumi,gînditor și gând
Și dac-ar fi să încetez curând
Și să mă scot,sau să fiu scos,din priză,
Luptând până în ultima repriză,
Tot n-am de gând conștiința să mi-o vând.
La viața și la moartea mea lucrând,
În amândouă intru fără viză,
Deși,nici toată cartea nu e scrisă,
Cu suferința explodând curând
Salut postumitatea mea în criză
Și sunt un biet nemuritor de rând
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu