La primăvară poate încolțim
Și ne dăm iarăși marilor mulțimi,
Lumina mea,altfel nu va fi bine.
Ochii mi s-au mărit de-atât amurg,
Și sufletul la fel,de-atâta noapte,
Să fim dintre acei ce știu să rabde,
Cum norii trec și râurile curg.
Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu și mai sus de brâu,
Lumina mea,de vom pleca departe,
Cum trece-un nor,cum curge câte-un râu,
Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut,ca două boabe mari de grâu.
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu