Iubirii noastre care a murit,
În apogeul ei nelămurit,
Mai lăcrimând,de tine și de mine.
S-o așezăm la locul de verdeață,
În care se ducea pe când trăia,
Din când în când,să trecem pe la ea,
Considerând că încă e în viață
Aici,acum,s-a stins iubirea noastră
Și moartă va rămâne-n veci de veci,
Te văd și-acum,parcă știind că pleci,
Cu mâna fluturând la o fereastră.
Dar hai să dăm groparilor oferte
Și să-l rugăm pe DUMNEZEU s-o ierte.
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu