2)Ți-ai dat în petic,ca țiganul(adică ai ieșit din rânduială,n-ai pazit buna orânduială)
3)ȘI-a nemeritat coasa gresia(adică s-a potrivit la năravuri,cum o muiere rea când dă piste un bărbat mai rău)
4)Și-a încălecat iarăși măgarul(adică ș-a dobăndit iarăși ceea ce a pierdut,cum locul,slujba ce pierduse)
5)Dă masanaua pe un poponeț(adică dă mai bun și ia mai prost)
2)Dohtore,vindecă mai întâi pe tine,apoi pe mine(se zice pt. cei ce pe alții povățuiesc și ei mai rău greșesc)
3)După ploaie,așteaptă senin( adică după rău bine)
4)Dă două jumătați pe una întreagă(adică mai bine un lucru mai mare decăt multe și mici)
5)Dragostea nicicum s-o lași să se înece în mărăcini(adică pururea s-o păzești curată)
și nu te satura de suferința,
nu mai petrece zilele plangand,
că o să ai,de toate,trebuința.
Păstreaza ochii tăi impăratești
pentru durerea care o să vină,
nu te grăbi,iubito,să bocești
că,încă,avem dreptul la lumină.
Oricum,tot va veni o noapte rea,
e fără sens a o trăi din vreme,
nu-i bine să cobești,iubita mea,
căci lacrimile lacrimi știu să cheme.
Antrenamentul nu e necesar,
tristețea e o muzică spontană
și a o provoca e imprudent
pe drumul dintre rană și icoană.
Și totuși,nu ar trebui să știi
această veste dintre rău și bine
că te iubesc de noapte și de zi,
și-n somn,și-n moarte,nu pot fără tine.
Așa că lasă nopțile din gând
și nu râvni un vesel loc în turmă,
nu cheltui tristețea prea curând,
păstreaz-o pentru clipa mea din urmă
=ADRIAN PĂUNESCU=
Propriul meu umăr îmi cucereste propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuiește pe sine.
Bătăile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina bătăilor inimii mele,
glasul meu care strigă la cer
sugrumat este
de glasul meu care strigă la cer.
Viața mea nu se mai poate trăi
din pricina vieții mele.
Dragostea mea tărăste dragostea mea
de calul dragostei mele
în jurul cetății.
Înfig lama cuțitului meu în lama cuțitului meu
în timp ce secunda care îmi sună nașterea
se asurzește din pricina secundei care îmi sună nașterea.
Sunt suparat pe propria mea supărare
sunt bucuros de propria mea bucurie.
Îmi sper propria mea speranță
Îmi plang propria mea lacrimă
Și sunt în timp ce sunt
Și nu sunt când nu mai sunt.
= NICHITA STĂNESCU=
ca o pupilă piezișă taie un nor.
Șterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar și greoi
prin aripa ei,aerul a noroi.
Cade din ce in ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte și neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greața singurătatea...
Lovește frunza,fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingand pamantul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă,migratoare.
=NICHITA STĂNESCU=
Da bice gloatei de valuri,
Si ele,spumând de mânie-n răscoală,
Se-ncalecă-n goană, urnind si-mbrancind
Munți albi si miscători de apă:
Micuța navă-i suie
Cu trudnică pripă,
Ci fară de veste-alunecă
În negre prăpăstii căscate...
O,mare!...Mama frumusetii,
Din spumă de val răsărite!
Strabuna Amorului!Aibi îndurare!
Ah,iată! alba ta rândunea
Din aripi fâlfăie fantastic,
Setoasa de pradă.
Si-adulmecă inima mea ce rasună
De slava zeitei din tine nascută;
Adulmecă inima mea,jucăria,
Nepotului tău zburdalnic!
De-a surda implor!
Dispare strigarea-mi în larma furtunii
Si-n tumultul de vânturi!
Uraganul se sparge-n gigantic delir
De sunete oarbe!
Eu însă prind lămurit în auz
O dulce-aiurire de harfa;
Un cântec mă cheamă răzbind sălbatec,
Nespus de duios,dureros de nespus,
Si glasul acela-l cunosc...
Departe,pe țarmul stâncoasei SCOTII
Se-nalță turnul castelului sur
Deasupra năprasnicei mări;
Acolo,subt arcul înaltei ferești,
Veghează o mândră femeie bolnavă-
Ca umbra ușoară,ca marmora albă,-
Ea cantă din harfă si cântă din gură
Și vântul îi flutură pletele-i lungi
Și-i spulberă cântecul trist
În largul furtunei,pe mare...
=HEINE=
Pe cal,si-aleargă-n zbor cu el
Mai repede ca randuneaua
La craiul Duncan, la castel.
Si-acolo-asteaptă pan ce-ți iese
Din grajd,in cale,vreun argat
Si-ntreabă-l-Care-ntre craiese
Sa logodit cu-adevarat?
De-ti spune:,,cea cu negre plete,,,
Să-mi vii-napoi cat ai clipi...
De-ti spune:,,Cea cu blonde plete,,
Atunci,te rog,nu te pripi.
Te du atunci in târg si cere
Un ștreang,si vino-mi înapoi
IN trap domol;pastrand tacere,
Să urci ca sa mi-l dai apoi.
=HEINE=
4:13 PM PROVERBE 1]Ce are de-a face orbul cu oglinda? 2]Orbului nu-i trebuie nici pictura,nici culoare,nici oglinda sau figura 3]Ce e ama...
