Sunt condamnat la viață fără tine
Și vremea pentru gânduri e destulă,
Când va veni călăul în celulă
Mă voi narcotiza că-i încă bine.
Acum când toate căile îngheață
Și-atâta întuneric ne desparte
Mi-era mai lesne condamnat la moarte
Ca,fără tine,condamnat la viață.
Va trebui să port la mine-n minte
Această condamnare infernală,
Această amintire,ca o boală,
Ce și-a uitat origini și cuvinte,
Dă-mi,Doamne,cum o fi să fie,
Dar grațiază-mi lunga insomnie.
=ADRIAN PĂUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu