Si ma priveste odata cu noaptea,
Daca n-ar avea ochii negrii
As vedea-o,as simti-o,
Insa ea,impreuna cu noaptea,
Din a carei materie a fost facuta
Se uita la mine si tace.
O banuiesc in toate colturile odaii,
In care arde o singura lumanare,
Cu mica suprafata,
Si-abia,tarziu,spre dimineata,
O disting pe printesa mea
De noaptea mea,
Cand soarele rasare din una dintre ele
Si luna sfinteste in cealalta
Si luna aceea este capul meu
=ADRIAN PAUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu