Incepe desfrunzirea in arbori si in oase,
Se simte pretutindeni o stare de razboi
Si totul sta sub semnul caderii glorioase.
E panica si foame pe orice caldaram,
Luminile bolnave in nopti se interneaza,
In zboruri mincinoase tacem si ne taram
Si toamna este vara in cea din urma faza.
Candva,acum o viata sau poate doar o zi,
A fost o sarbatoare pe-un dulce tarm de mare
Si noi stiam sfarsitul,ca noaptea va veni,
Si nu voiam sa credem ca-n viata se si moare.
Si uite ca la noapte o sa cadem la pat
Si-o sa bolim cu frunza impinsa-n vant de toamna,
Priveste peisajul,ce multe s-au schimbat,
Cocorii care pleaca,la moarte ne condamna.
Furtuna zdrentuieste afise prin oras
Si termometrul scade si creste pretul painii,
Peste gradini de vara o umbra face pasi,
Primarii isi repeta scenariul trist cu cainii
Cersetoria urca in gestul tuturor,
E-o replica la vreme de asteptare lunga,
Invinsa, ROMANIA ia loc la semafor
Si da sa-ntinda mana,dar se trezeste ciunga
Acesta este veacul in care te iubeam
Si-ti iscaleam conturul cu lacrima subtire,
Cand m-am simtit deodata un fel de cal in ham
Si am simtit ca toamna inseamna despartire
Un testament pe-o frunza mai am sa-ti mai trimit,
Atat cat mai cuprinde un anotimp de moarte,
Atat cat ma ajuta copacul desfrunzit,
Sa stau la tine-n pagini,in loc de semn de carte
Nu stiu ce mai urmeaza,nu stiu ce mai astept,
Pe amandoi ne scrie un dramaturg ambiguu,
La noapte vine toamna,vreau sa te strang la piept,
Apoi sa-ti spun adio,cand voi fugi cu frigul
=ADRIAN PAUNESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu