Dragostea pe care ti-o purtam pe-atunci
facea din mine un barbat aproape frumos
Ma gandeam pana la orizont
si chiar
izbutisem sa ma gandesc pana la soare
Erai atat de subtire si coama neagra
ti-o lasai fluturata pe umeri.
Cand vorbeai,glasul tau ucidea fantome,
si bataia inimii mele iti dadea ocol
ca o planeta ce-ntarzie...
Acum,
cand intamplarea binecuvantata
mi te-a adus in cale,
soarele meu se intuneca,
si cerul si-arata stelele sticloase,
ca sa ma gandesc incordat pana la stele!
=NICHITA STANESCU=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu